Fără sprijin
Ce rost mai am şi de ce mai sunt,
Dacă nu pot să-mi completez colţul mulţumirii
Cu fiinţa suavă, cu un blând alint,
Descifrând astfel misterul iubirii?
Aş vrea ca atingându-ţi palma,
Să ştiu că am găsit un sprijin,
Să realizez că am găsit urma,
Înspre feminismu-ţi blajin.
Nici noaptea nu mă mai adoarme,
Nici toate din juru-mi nu mai au har,
Când ştiu că ale mele palme
Nu te simt şi pare totul în zadar…
Deşi am crezut necontenit
Că ea-i cea care iubeşte sincer,
Am plecat capul dezamăgit,
Şi mă reîntorc acasă stingher…
Ce rost mai am şi de ce mai sunt,
Dacă nu pot să-mi completez colţul mulţumirii
Cu fiinţa suavă, cu un blând alint,
Descifrând astfel misterul iubirii?
Aş vrea ca atingându-ţi palma,
Să ştiu că am găsit un sprijin,
Să realizez că am găsit urma,
Înspre feminismu-ţi blajin.
Nici noaptea nu mă mai adoarme,
Nici toate din juru-mi nu mai au har,
Când ştiu că ale mele palme
Nu te simt şi pare totul în zadar…
Deşi am crezut necontenit
Că ea-i cea care iubeşte sincer,
Am plecat capul dezamăgit,
Şi mă reîntorc acasă stingher…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu