30 ianuarie - trairi regasite

Regăsit

Eram pe punctul de a rămâne îngenunchiat
Retrăgându-mi sufletu-n pustiu,
Însă aerul dulce din aripa-ţi m-a salvat,
Dar de unde ai apărut încă nu ştiu...

Ce vine, fără să ştim, pleacă fără a se mai întoarce...
Poate că eşti doar un nor alergând pe cer.
Chiar din orice mi-ai spune, chiar şi orice mi-ai face
Dar plecarea ta m-ar lăsa fără resurse să sper.

21 ianuarie - emotia de langa tine

“Poate că pentru lume eşti doar o singură persoană,
dar pentru o persoană eşti întreaga lume.”
Gabriel Jose Garcia Marquez (1923)
Romancier, jurnalist şi activist politic

Eşti aici

Eşti bucuria mea de zi cu zi
Eşti pofta intensă de a trăi
Eşti primăvara ce topeşte recile-mi zăpezi
Eşti îngerul ce mângâie chipul atunci când visez...

Eşti pansament peste rana caldă
Eşti lacrima fericirii ce a fost uitată
Eşti prospeţimea ierbii uşor udată
Eşti impulsul ce reînvie o lume schimbată...

Eşti precum mama protectoare pentru pruncu-i gingaş
Eşti agitaţia ce se resimte ca într-un aglomerat oraş
Eşti elogiul adus unui martir ostaş
Eşti senzualitatea adunată într-un fin făgaş...

Eşti flacăra mistuitoare din orice-mi dorinţă
Eşti sentimentul trăit mai presus de o simplă fiinţă
Eşti oftatul ce mă sfâşie când îmi oferi ambsenţă
Eşti extazul format de la prea multă decenţă...

Eşti oceanul de emoţie revărsat în interior
Eşti frenezia stârnită în profunzimea trăirilor
Eşti sunetul calmant din glasul copiilor
Eşti dragostea ce dăinuie de-a lungul vecilor!

19 ianuarie - traire amagita

Maliţioşi...

Minţim precum un zâmbet,
Minţim pentru că nu avem suflet,
Minţim emanând acelaşi haotic vuiet,
Minţim şi nu avem timp de cuget,
Minţim că ne pasă văzând plânset,
Minţim încurajând fapte ireale prin urlet,
Minţim că mai citim din nou un verset,
Minţim că suntem solidari dar nu mişcăm un deget,
Minţim că bombele nu se aud precum un tunet,
Minţim că nu doare acel inocent scrâncet,
Minţim că mai simţim al copiilor clinchet,
Minţim şi totuşi ne stingem încet.

19 ianuarie - noi emotii - constatari

Constatări...

Flăcări pe apă, căldura de gheaţă
Oameni lezaţi de vorbe fără intensitate
Hazardul agoniei celor ce nu stau in faţă
Plăcerea voastră de a chinui cu bestialitate
Strângerea de bunuri ce conferă dependeţă
Opinii trăite fără sinceritate
Candoarea ce lasă o persoană atât de blazată
Cei înfometaţi îndură cu seninătate
Mereu sunteţi pregătiţi să arătaţi o altă faţă
Vreţi ca neputinţa voastră să capete superioritate
Vă priviţi nedesluşit ca printr-o densă ceaţă
Lăcomie tranformată mai apoi în afinitate
Secunde arse dintr-o insignifiantă viaţă
Ţipaţi că dor rănile voastre de mult cicatrizate
Uitarea rezistenţei asemănătoare firului de aţă
Se simte atunci când sunteţi meschine şi versate
Totuşi cu toţii facem parte din această lume hoaţă...

18 ianuarie - a doua traire

Încă…

Şi încă un oftat ce-mi răceşte tristeţea
Şi încă o iluzie atât de femeie
Şi încă puţini oameni ce iubesc blândeţea
Şi încă o durere ce-n final se-ncheie.

Şi încă mai aud ţipete candide
Şi încă se omoară creaţiile divine
Şi încă îmi amintesc de rugile splendide
Şi încă inimile multora de ură sunt pline.

18 ianuarie - prima traire pe blog

Iar coşmar...

Cât de apăsător îmi amintesc de tine iar...
Durerile, cum revin, aşa dispar...
Ce mai este, parcă nu mai are har...
Totu-mi pare cel putin hilar...
Umbra-mi coboară către ceva amar...
Singur lângă acel om rău, barbar...
Am prăbuşit cam ceea ce puteam să car...
Doar în aparenţă fericit mai par...
Ne agăţăm de ceea ce ne trebuie măcar...
Flămânzi după ce este scump şi rar...
Cade până şi puternicul stejar...
Roua din lacrimi mai străbate un hotar...
Frisoanele m-au zăpăcit cam în zadar...
Copii abandonaţi trăiesc un îndelung calvar...
Nimeni nu oferă necondiţionat un dar...
Trăim într-o ceaţă; nimic nu mai este clar...
Ne batem joc de sufletele din cleştar...
Un gând mizer ce se perindă mult prea de hoinar…
Unii cred că bogatia stă în faptul că eşti avar…
Altii riscă totul aruncând în joc viaţa, unicul lor zar…
Oameni ce uită să roage în faţa unui altar…

Un fior rece mă înşfacă neaşteptat şi tresar...
Deschid ochii brusc si mă întreb: “coşmar?!”

18 ianuarie - prima emotie pe blog

De astăzi mi-am făcut şi eu blog...De-acum v-oi putea să îmi public ideile ori de cîte ori v-oi simţi nevoia să mă destănui cuiva ....De astăzi v-oi da "viaţă" şi poeziilor pe care le scriu cu migală încă din clasa a unsprezecea...Dacă va fi să vă placă ceea ce aştern pe blog înseamnă că am reuşit să mă fac înţeles...Cu sinceritate şi stimă, un "pămîntean alambicat" - Mihai!