18 ianuarie - prima traire pe blog

Iar coşmar...

Cât de apăsător îmi amintesc de tine iar...
Durerile, cum revin, aşa dispar...
Ce mai este, parcă nu mai are har...
Totu-mi pare cel putin hilar...
Umbra-mi coboară către ceva amar...
Singur lângă acel om rău, barbar...
Am prăbuşit cam ceea ce puteam să car...
Doar în aparenţă fericit mai par...
Ne agăţăm de ceea ce ne trebuie măcar...
Flămânzi după ce este scump şi rar...
Cade până şi puternicul stejar...
Roua din lacrimi mai străbate un hotar...
Frisoanele m-au zăpăcit cam în zadar...
Copii abandonaţi trăiesc un îndelung calvar...
Nimeni nu oferă necondiţionat un dar...
Trăim într-o ceaţă; nimic nu mai este clar...
Ne batem joc de sufletele din cleştar...
Un gând mizer ce se perindă mult prea de hoinar…
Unii cred că bogatia stă în faptul că eşti avar…
Altii riscă totul aruncând în joc viaţa, unicul lor zar…
Oameni ce uită să roage în faţa unui altar…

Un fior rece mă înşfacă neaşteptat şi tresar...
Deschid ochii brusc si mă întreb: “coşmar?!”