Încă…
Şi încă un oftat ce-mi răceşte tristeţea
Şi încă o iluzie atât de femeie
Şi încă puţini oameni ce iubesc blândeţea
Şi încă o durere ce-n final se-ncheie.
Şi încă mai aud ţipete candide
Şi încă se omoară creaţiile divine
Şi încă îmi amintesc de rugile splendide
Şi încă inimile multora de ură sunt pline.
Şi încă un oftat ce-mi răceşte tristeţea
Şi încă o iluzie atât de femeie
Şi încă puţini oameni ce iubesc blândeţea
Şi încă o durere ce-n final se-ncheie.
Şi încă mai aud ţipete candide
Şi încă se omoară creaţiile divine
Şi încă îmi amintesc de rugile splendide
Şi încă inimile multora de ură sunt pline.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu